M-au fascinat de mică poveștile, tehnologia, ingeniozitatea umană și roboții și le-am găsit în toate lecturile, de la aripile lui Icar și metoda deșteaptă folosită de Heracle pentru a curăța grajdurile lui Augias, povestea lui Pygmalion și a Galateei, până la Frankenstein.
Apoi, în liceu, am dat de Asimov. Mai precis, de cartea asta. Așa a început, cred. Sunt peste 30 de ani de atunci.
Pentru că adolescenta o sărise, acum adultul tocmai a citit prefața, scrisă chiar de autor. Mi-au atras atenția câteva rânduri, cele evidențiate. Karel Čapek s-a gândit că roboții ar putea distruge lumea încă din 1921, acum peste 100 de ani! Apoi roboții au tot distrus lumea în literatură, în film. Este 2025 și avem ChatGPT, NanoBanana, Veo… Cert e că roboții, dacă vor distruge lumea, nu vor face asta așa cum ne-am imaginat, ci cu totul altfel. Sau poate că o vor salva, n-avem de unde să știm.
Trăim, vedem.Și, între timp, citim.
A, pentru cine nu a citit-o încă, este o carte polițistă.








