La șase ani de la inaugurare, acesta se dovedește în sfârșit a fi mult mai mult decât o iterație a viitorului radiotelescop gigantic Square Kilometre Array.
Recenta descoperire de noi galaxii – cu zeci de altele care așteaptă să fie dezvăluite în date nepublicate – este o demonstrație a sensibilității la care a ajuns. Instituții și cercetători din întreaga lume, inclusiv Africa de Sud, Kenya, Marea Britanie, Olanda, Italia, SUA, Franța, Australia și Germania, se pregătesc să utilizeze instrumentul. O actualizare tehnică majoră, care a început în acest an, va perfecționa și mai mult sensibilitatea acestuia. Iar o întreagă generație de doctoranzi și postdoctoranzi instruiți în funcționarea sa au revitalizat astronomia africană.
MeerKAT este format din 64 de antene, fiecare cu diametrul de 13,5 metri, care se întind pe o suprafață de opt kilometri. Proiectul, situat la 90 de kilometri de Carnarvon, în Capul de Nord, a durat un deceniu de la concepție până la finalizare și a fost finanțat de guvernul sud-african.
Există opt Proiecte de Studiu Mari (LSP) în cadrul MeerKAT și 300 de proiecte mai mici. De la publicarea primei lucrări a echipei MeerKAT în 2019 în Nature, care descrie bule radio gigantice care înconjoară Centrul Galactic al Căii Lactee, cercetătorii afiliați au produs peste 300 de lucrări. Printre cele mai recente se numără un studiu din Monthly Notices of the Royal Astronomical Society, realizat de o echipă internațională, care descrie 49 de galaxii noi.
Poreclite „49ers” într-un omagiu adus goanei după aur din California din 1849, galaxiile nou identificate au fost detectate datorită undelor radio slabe emise de gazul cunoscut sub numele de hidrogen neutru (sau HI). Acestea au fost descoperite în mod întâmplător, când echipa analiza datele colectate timp de doar trei ore, în aprilie 2021.
„Ne-am propus să studiem un singur sistem în acea porțiune de cer; nu ne așteptam ca aceste galaxii să fie acolo”, spune Ed Elson, astrofizician la Universitatea Western Cape (UWC) din Africa de Sud.
Majoritatea galaxiilor care formează stele sunt cunoscute ca fiind în interiorul unor discuri rotative, în formă de clătită, de gaz și praf, care alimentează formarea stelelor.
„Acest proces de formare a stelelor este mecanismul evolutiv dominant când vine vorba de galaxii”, spune Elson.
Rezultatele preliminare indică deja descoperirea a încă 80 de galaxii, spune liderul proiectului Marcin Glowacki, cercetător la Centrul Internațional de Cercetare Radioastronomică (ICRAR) din cadrul Universității Curtin, Australia.








