Cyberpunk-ul a fost cool. A fost rebel. A fost un adolescent frustrat și furios și agresiv și alienat și sfidător față de sistem, care asculta synth-heavy și scria sefultisme zaibărpanc, citite pe la întrunirile sefiste. Acum, acel adolescent e pensionar, stă mai mult pe acasă în papuci comozi, bea ceai de mușețel și se uită nostalgic la „Blade Runner”.
Uneori, mai postează pe TikTok. Revoluția s-a mutat pe Discord.
„Pe vremea mea”, :)) cyberpunk-ul era o legendă.
Nu-l găseai în librării, ci în șoapte, în cenacluri SF cu miros de vodcă proastă și transpirație de entuziasm adolescentin.Îl auzeai în lectura lui Dan Pavelescu, care traducea cu sfințenie din Gibson și Sterling, ca un pontif al viitorului.
Noi, băieții de cartier cu aspiratorul rusesc în debara, visam la console neuronale și orașe sclipind de neon, în timp ce ne rugam să nu ne taie ăia curentul.Cyberpunk-ul era o fereastră spre o lume în care dictatura era digitală, nu ideologică.
O lume în care corporațiile te urmăreau, dar măcar aveai un implant ocular care-ți spunea ora. Noi aveam niște pârlite de ceasuri rusești care se opreau de cinci ori pe zi.
Cyberpunk-ul a fost, la început, o promisiune.
O promisiune cu mult neon, cu ochelari de realitate augmentată și cu libertatea hackerilor care mânuiau tastatura ca pe o sabie laser.Cu deziluzia punk, adesea multiplă — cu straturi progresive de amăgiri care se desprind, și se duc, precum „tears in the rain”…
Era o lume în care corporațiile erau mai puternice decât guvernele, iar oamenii își făceau upgrade la personalitate ca la Windows.Un viitor în care rețelele mondiale de date formează un mediu în care poți intra conectându-se la un terminal, proiectându-ți „conștiința dezincarnată în halucinația consensuală care e matricea”, în care blocurile economice sunt globale (sau centrate în habitate spațiale), mai degrabă decât naționale și sunt controlate prin rețele de informații, un viitor în care augmentările corpului sunt obișnuite, la fel ca și modificările minții și corpului aduse de droguri și bio-inginerie.
După ’90, când Occidentul deja își aruncase cyberpunk-ul la gunoi ca pe o dischetă de 3.5 inchi, noi l-am descoperit cu întârziere și o reverență de muzeu. L-am fetișizat ca pe o icoană cu LED-uri. Ne-am cumpărat ochelari negri, am scris povestiri SF cu hackeri care trăiesc în Ferentari și am crezut că suntem cool.
Eram, de fapt, niște copii bătrâni care jucau „de-a viitorul” pe tastaturi second-hand.
Acum suntem pensionari ! :))
Avem dureri de spate, tensiune oscilantă și abonament la Netflix. Avem acces la toate cărțile pe care nu le puteam citi în comunism, dar nu le mai citim. Avem internet, dar îl folosim ca să ne uităm la pisici care cad de pe dulap. Avem telefoane mai inteligente decât noi, dar nu știm să le scoatem din modul silențios.
Cyberpunk-ul? A devenit un sticker pe laptopul nepoților. Ei nu citesc William Gibson, ci se chiombesc de-a-n-pulea la influenceri care rumegă bovin chipsuri în fața camerei.
Nu visează la revoluții digitale, ci la un iPhone mai nou.
Lumea pe care o visam noi — cu neuromanceri și rebeli cibernetici și orașe al căror cer era brăzdat de mașini zburătoare — a venit, dar fără poezie.E o lume anostă, stupidă, mercantil-ultraconsumistă cu reclame personalizate, cu algoritmi care ne spun ce să gândim, dar fără niciun hacker romantic care să le saboteze.
Cyberpunk-ul era un vis techno-noir în care ploua mereu, chiar și în desert, și toți aveau trench-uri negre, indiferent de temperatură.
Dar ce-a rămas din el? Ei bine, în primul rând, ploaia !
Cyberpunkul a lăsat în urmă o obsesie pentru vremea nasoală.Dacă vezi un film cu ploaie, umbrele, glugi și un protagonist care se uită melancolic la un panou publicitar cu o geisha digitală, e clar: cineva a citit prea mult William Gibson !
Apoi, avem ochelarii. Nu sunt (încă, pentru majoritatea) cu realitate augmentată, ci cu lentile albastre „anti-lumină albastră”, ca să nu ne ardă retina când scrolăm în prostie pe TikTok.
Hackerii? Au fost înlocuiți de puștani care sparg parolele Wi-Fi ale vecinilor ca să joace Minecraft. Corporațiile? Ei bine… acelea chiar au rămas! Aici cyberpunkul n-a glumit.
Și unde sunt cyborgii ? Unde sunt androizii care visează oi electrice ? Unde sunt mașinile zburătoare ?
Acum avem frigidere care ne trimit notificări pe smart-tembelofon și aspiratoare care se plimbă prin casă ca niște năuci hamsteri roboți. Nu e chiar „Blade Runner”, dar e ceva.
Dar nu e totul pierdut !
Cyberpunkul trăiește în glumele noastre, în memele cu Johnny Mnemonic, în dorința noastră de a avea un implant care să ne spună ce să mâncăm la prânz. Și care ne reamintește când să ne luăm medicația și când să mergem din nou…și din nou…și din nou…la medicul de familie !
Trăiește în fiecare tastatură iluminată cu leduri și în fiecare vis de a fugi într-un metavers unde nu există facturi și moarte.
Și ce-a mai rămas din noi?
O generație care a visat la viitor și s-a trezit într-un prezent care nu-i mai aparține.
Ne chiombim în displayuri și ne întrebăm dacă e vreo formă de artă sau doar o altă imbecilitate luminoasă.
Ne uităm la tineri și vedem (ei, ce să vadă niște boșorogi, cu ochelari de aproape cu lentilele precum fundul de sifon ? „Ce știe ei dă lumea dă azi” ? „Ce știe ei” dă maxima zilei: „trăiește repede, distrează-te la maximum, crăpi tânăr” :)) ?) doar o cultură a selfie-ului, a banului, a obiectului.De ce să mai citești, de ce să mai visezi ?
Mai „face sens ?” Care sens ? Sensul giratoriu, evident !
Toți cumpără ! Și vând ! Pentru că totul este de vânzare ! Și trupuri, și conștiințe, și suflete ! Dar cyberpunkul nu a murit ! :))
S-a pensionat. Poartă papuci, bea ceai de mușețel și se uită nostalgic la „Ghost in the Shell”.
Uneori, mai postează pe Facebook. Cyberpunkul a fost o promisiune. Acum e un wallpaper.
Noi am fost pionieri ai unei lumi care n-a mai venit.
Sau a venit, dar fără noi. Și cine știe?
Poate într-o zi, când vom avea cu toții cipuri în creier și vom comunica prin gânduri sponsorizate de Coca-Cola, cyberpunkul va rânji și ne va șopti: „V-am zis eu, gagiilor !” :))
Și noi toți vom fi atunci de-a pururi tineri și înfășurați în pixeli !
În matrice, bineînțeles ! :))
media advertising
![](https://mapamond.media/wiseme.png"){kind=small}
